Sistemul nervos de vierme


Ochii căpușelor nervoase. Viața unei persoane moderne este plină de stres și tensiune constantă, toate acestea afectează în mod inevitabil starea sistemului nervos. Și, mai devreme sau mai târziu, se manifestă prin aceste sau alte simptome chiar și printre cele mai persistente. O căpușă a ochilor nervos este o răsucire.

Apariția sistemului nervos Apariția sistemului nervos difuz Dintre toate animalele existente actualmente în viaţă nervii apar pentru prima dată la celenterate. Ca mod de viaţă celenteratele sunt cunoscute în două forme distincte: ca polipi şi ca meduze.

Polipii duc dominant o viaţă sedentară, cu corpul ataşat de un substrat tare de pe fundul apei şi cu tentaculele întinse să întâlnească hrana.

Articol principal: Dezvoltarea sistemului nervos. Din perspectivă filogeneticăSNC apare ca formă superioară conducerii neuroide existentă la bureți și sistemului nervos simpatic existent la viermi și artropode. Gradul de complexitate și organizare structurală crește filogenetic astfel că la vertebrate avem sistem nervos de tip tubular. În sistemul nervos de vierme ce în creierul reptilian telencefalul este doar o zonă apendiculară al bulbului olfactiv, ea reprezintă majoritatea volumului creierului mamiferelor. Sistemul nervos la vertebrate este situat dorsal tubului digestiv și prezintă o diferențiere importantă în două porțiuni - una intracraniană encefal și o porțiune extracraniană medulară măduva spinării situată în canalul vertebral din interiorul coloanei vertebrale.

Meduzele în schimb se mişcă libere prin masa apei, mişcări pe care le realizează în formă pulsatorie ritmică regulată. Contrar diferenţelor de structură morfologice dintre ele, polipii şi meduzele sunt animale asemănătoare ca mod funcţional de interrelaţie cu mediul.

Ticuri nervoase și viermi

Corpul ambelor este compus din două relee de celule implicate în efectuarea mişcării: ectodermul — ca având un epiteliu de protecţie echipat atât cu celule nervoase cât şi celule musculare; endodermul — o structură celulară care se leagă de cavitatea digestivă.

Cele două categorii de celule sunt separate între ele de o membrană fină, mucilaginoasă numită mesoglee. La nivelul tentaculelor polipilor sunt prezente celule nervoase rudimentare protoneuronicare au o dublă funcţie: de recepţie şi de conducere.

sistemul nervos de vierme biografie rotundă

Aceşti protoneuroni reprezintă elemente informaţional unificatoare dintre celulele responsabile de recepţia mecajelor din exterior cu celulele efectoare şi de realizare a mişcărilor.

Sunt celule nervoase difuze, care formează o reţea subepidermală. În ceea ce priveşte structura acestor celule, este intresant că ele dovedesc diferenţiere, unele dintre ele fiin bipolare, cu o structură relativ simplă, completate de altele multipolare, prelungirile acestora asigurând legătura între receptori şi efectori.

Ticuri nervoase și viermi

Conducerea impulsului nervos este autopropagantă, ca şi în cazul nervilor superior diferenţiaţi, care pot străbat întregul organism. Conducerea impulsului prin reţelele de nervi la acest nivel este esenţialmente difuză. La meduzele cele mai active se constată în jurul clopotului prezenţa unui inel, a unei reţele neuronale inelare, spre care reţea se concentrează activitatea tuturor celorlalte celule şi procese nervoase.

Fiziologia Sistemului Nervos : Receptorii Colinergici si Adrenergici

La echinoderme este prezentă tot o reţea inelară de nervi în jurul gurii, care asigură circuitul de impulsuri de o parte şi de alta a corpului. La acest nivel lipsesc orice fel de centrii nervoşi, capabili de concentrare şi de comutare direcţionată familial cancer risk assessment selectivă a informaţiilor.

Acest lucru va fi realizat doar la nivelul unui sistem nervos ganglionar.

sistemul nervos de vierme

Un sistem de reţele difuze de propagare a impulsului este propriu animalelor în general leneşe. Ceva asemănător se produce la nivelul animalelor superioare, unde forma de comandă şi conducere în reţea a impulsului este realizată în cadrul sistemului gastro-intestinal plexul nevos Meissner şi Auerbach.

Apariția sistemului nervos central Evoluţia filogenetică a sistemului nervos se concretizează printr-o sistematcă divizare structurală a acestuia, dintre partea sa periferică şi alta centrală. În ceea ce priveşte sistemul nervos central, caracteristica sa de bază constă dintr-o separare a liniilor sale de comunicare.

sistemul nervos de vierme

La acest nivel tracturile de fibre nervoase efectuează staţii de conectare locale, care delimiteză structural şi funcţional constituirea unor sistemul nervos de vierme nervoşi, care au rolul de a asigura conectarea coordonată a diferitelor părţi ale corpului. Asemenea centrii nervoşi pot fi întâlniţi deja la aimalele cu sistem nervos ganglionar.

Sistemul nervos central

Dar primul grup de animale unde are loc o veritabilă centralizare a circuitelor neuronale sunt viermii plaţi, cunoscuţi sub numele de viermi planarieni.

Corpul acestor animale dispune de o structură care este deja caracteristică pentru animalele aflate pe treptele superioare ale filogenezei, fiind comparabile oricând cu insectele şi vertebratele.

sistemul nervos de vierme

Sunt animale ce dispun de simetrie bilaterală, unde se distinge o parte anterioară şi o alta posterioară, o suprafaţă ventrală şi o alta dorsală.

Celulele nervoase ale viermilor sunt distribuite pe întreaga suprafaţă a corpului, cu o concentraţie crescută la capătul frontal. Este locul unde se mediază relaţiile funcţionale chimice cu mediul.

1 thoughts on “Ticuri nervoase și viermi”

Trebuie sublinit că mişcarea de deplasare a viermilor plaţi este dependentă de funcţionarea receptivă a cililor şi de celulelor musculare. Viermii de mărime mai mică se mişcă mai mult folosindu-se de informţiile ce le parvin de la cili, localizaţi în partea ventrală a corpului.

hpv virus in de keel tinctura detoxifiere colon

Pe baza informaţiilor dobândite corpul animalului este împins înainte, stă pe loc sau se retrage. Deplasarea realizată urmează forma unei mişcări ondulatorii.

Meniu de navigare

Comportamentul relativ complex al viemilor planarieni este controlat prin circuitele nervoase ce se închid la nivelul sistemului nervos central, amplasat în zona capului. Este interesant de menţionat că la viermii primitivi Polycliadaecefalizarea ce se produce în această parte a corpului este mult mai rudimentară decât la ceilalţi viermi planarieni. În corpul acestor din urmă viermi există câteva trunchiuri nervoase separate; la aceşti viermi numărul nervilor longitudinali este deja mai redus iar reţelele difuze sunt puţine; numărul celulelor în zona cefalică este scăzut.

sistemul nervos de vierme

Ori toate aceste diferenţe sistemul nervos de vierme de dezvoltare difrenţială a sistemului nervos central are şi corespunzătoare efecte comportamentale, de control central al mişcării acestora. Astfel, afectarea sistemul nervos de vierme de comandă centrală la viermii planarieni, cu dezvoltarea superioară a sistemului nervos central are efecte considerabil crescute faţă de viermii primitivi: cei superiori, de exemplu, după distrugerea acestor zone, aceştia nu mai pot localiza hrana, deşi sunt capabili s-o consume dacă sistemul nervos de vierme în contact direct cu ea.