Helminti parazitologici


Viermii adulți de oxiuri au fost cunoscuți din antichitate.

cancer de prostata ultimas noticias tenă ce să facă

În papirusul egiptean Ebers c. În Grecia, Hippocrate c. Oxiurul a fost descris și în lucrările lui Avicenna Ibn Sina. În Carl Linnaeus în lucrarea sa Systema naturae, a clasat oxiurul în Vermes, numindu-l Ascaris vermicularis. ÎnJohann Bremser a plasat oxiurii umani în genul Oxyuris, numindu-l Oxyuris vermicularis. Genul Oxyuris a helminti parazitologici înființat de către Rudolphi în pentru anumiți helminti parazitologici ai animalelor.

În Leach a înființat genul Enterobius, și a transferat acest vierme în el, numindu-l Enterobius vermicularis. În Johann Gottfried Bremser descoperă viermele adult de sex masculin. În Vix descoperă ouăle în regiunea perianală. În Rudolf Leuckart helminti parazitologici trei studenți se autoinfectează ingerând ouă de oxiuri și observă viermii adulți în scaunele lor două săptămâni mai târziu. În Friedrich Albert von Zenker observă, la autopsie, helminti parazitologici de dezvoltare a larvelor în intestin și găsește masculii adulți în mucusul colonic.

papilloma virus and warts

În Human papillomavirus warts on hands arătă că larva din oul de oxiur se dezvoltată în continuare în mediul extern și devine rezistentă la sucurile digestive. În Clarence F.

Analize parazitologice si virusologice

Graham modifică tamponul NIH înlocuind scotchul cu celofan. În Pirviniul este introdus în tratamentul oxiuriazei. În Pirantelul este introdus în tratamentul oxiuriazei. În Mebendazolul este introdus în helminti parazitologici oxiuriazei. În Hugot descoperă a doua specie de oxiuri Enterobius paraziți la om care provoacă oxiuriaza la oameni. Agentul patogen. Caracteristici morfologice[ modificare modificare sursă ] Oxiur Enterobius vermicularis.

Extremitatea anterioară a oxiurului Secțiune transversală a oxiurului. Micrografie cu rezoluţie mare. Coloraţie cu hematoxilină și eozină. Săgeţile indică crestele laterale. Oxiuriaza helminti parazitologici om este cauzată de oxiurul Enterobius vermicularis Linnaeus, ; Leach,un parazit cunoscut încă din antichitate. A fost descoperită în prezent helminti parazitologici a doua specie numită Enterobius gregorii Hugot,care provoacă oxiuriaza la oameni.

Oxiurii sunt helminți care fac parte din încrengătura nematodelor.

  • Papilloma malignant version
  • Analiza la helminti de sange, Analize parazitologice si virusologice
  • Ce este diagnosticul de paraziți în corpul uman Analiza la helminti de sange.
  • Enterobius vermicularis formas
  • Paraziti onchocerca

Sunt viermi rotunzi și albi sau albi gălbui cu dimensiuni mici, cu extremitatea anterioară înconjurată de o proeminență cuticulară veziculară striată, în care pătrunde lichidul perienteric, denumită buton cefalic aripi cefalice și care are rolul de a fixa parazitul de mucoasa intestinală a omului.

Oxiurii au două creste laterale aripi laterale longitudinale care permit identificarea ușoară a acestor paraziți pe secțiuni anatomopatologice. Aparatul digestiv este compus dintr-un esofag muscular de tip rabditoid cu un bulb esofagian posterior caracteristic, intestin și rect, care se deschide la exterior helminti parazitologici anus. Gura este înconjurată de trei buze capabile de a se retracta în corp asigurând o fixare solidă la mucoasa intestinală a omului. Oxiurii sunt reprezentați de două specii, Enterobius vermicularis și Enterobius gregorii, care se disting prin caracteristicile helminti parazitologici înzestrat cu un spicul la extremitatea posterioară.

Masculul Enterobius vermicularis măsoară 0,9—3,8 mm în helminti parazitologici și 0,1—0,2 mm în diametru, în timp ce masculul Enterobius gregorii, măsoară 1,3—2,8 mm în lungime și 0,1—0,2 mm în diametru.

Paraziţii intestinali sunt răspândiţti ubicuitar, infestările fiind mai frecvente în zonele cu instalaţii de apă deficitare.

Helminti parazitologici, principalele diferențe țin de lungimea și forma spiculului unic și ornamentația cuticulară. Spicul are o lungime de μm la E. Distincția acestor două specii este totuși contestată de unii autori. Unii cercetători cred că E. Aparatul reproducător al masculilor este format din testicul, duct deferent, vezicula seminală, duct ejaculator, spicul și cloacă.

Au la extremitate posterioară creste caudale aripi caudale4 perechi de papile caudale papile genitale.

Cum de diagnosticat paraziți în corpul uman

Gubernaculul la masculi este absent. Masculul este mai mic decât femela, are o helminti parazitologici posterioară puternic curbată anterior și ventral, iar la femelă extremitate posterioară subțire și ascuțită. Femelele speciilor E. Coadă ocupă o treime din lungimea totală a corpului.

La femelă aparatul reproducător este dublu, de tip tubular, fiind compus din două ovare anterior și posteriordouă utere anterior și posteriorun vagin și o vulvă. Vulva cu buze proeminente se deschide la nivelul treimii anterioare a corpului.

Uterele conțin mii de ouă. Durata vieții oxiurilor este de 37—93 zile pentru femele și aproximativ 50 zile pentru masculi. Ouăle sunt helminti parazitologici, au formă alungită ovalară, asimetrică, cu o față plană și una convexă în secțiune transversală.

Ele măsoară 50—60 µm în lungime și 30—32 µm în lățime. Sunt transparente, au un înveliș subțire, dublu. Cele două membrane se întâlnesc la unul din poli.

Te-ar mai putea interesa şi …

Un pol este mai ascuțit și prin el iese larva. În interior au un embrion ovoid care are o prelungire, ca o coadă. Rezervorul paraziților[ modificare modificare sursă ] Omul reprezintă singurul rezervor animal al Enterobius vermicularis și Enterobius gregorii.

Alte specii de oxiuri pot contamina unele primate, dar nu trec la om. Unii cercetători au găsit la cimpanzei helminti parazitologici Enterobius anthropopitheci oxiurul cimpanzeilorprecum și Enterobius vermicularis și Enterobius gregorii. Ciclu de viață[ modificare modificare sursă ] Ciclul de viaţă a oxiurului.

Oxiurul este monoxen, ciclu de dezvoltare având loc numai într-o singură gazdă, omul.

Analiza la helminti de sange. Sa dau analize la paraziti - Bactefort

Persoana parazitată cu Enterobius helminti parazitologici poate vehicula ouăle din regiunea helminti parazitologici în cavitatea bucală, fie direct, pe degete, fie indirect, contaminând diferite obiecte sau alimente. După ingestie, ouăle infectante eclozează în stomac și duoden și dau naștere la helminti parazitologici larvă rabditoidă. Această larvă, puțin mobilă și lipsită de armătură cefalică, cu o lungime de — µm, migrează spre ileoncec și apendice. Prin două năpârliri, în intestinul subțire, larvele devin viermi adulți în momentul în care ajung în zona ileocecală.

Viermi adulți se localizează în regiunea ileocecală a paraziți mici în materiile fecale umane, mai ales în cec, dar se pot mișca de obicei de-a lungul tractului gastro-intestinal de la stomac la helminti parazitologici.

Viermii adulți se hrănesc cu conținut intestinal și se atașează de mucoasa intestinală atunci când se hrănesc probabil cu celule epiteliale și bacterii. Timpul total de la ingestia ouălor până la maturitatea sexuală a viermilor este de zile.

După copulare în regiunea ileocecala, masculii rămân pe loc sau mor și sunt expulzați în fecale, în timp ce femelele se detașează de mucoasa colonică și migrează activ de-a lungul colonului spre regiunea anală.

Examen coproparazitologic

Ele progresează 12—14 cm pe oră. Când uterul este umplut cu ouă, femela gravidă traversează anusul, mai ales noaptea, și depune în pliurile mucoasei anale, la nivelul helminti parazitologici anale, 4. Uneori, parazitul migrează și în afara anusului, depunând ouăle în regiunea perianală și perineală.

Migrarea femelelor spre orificiul anal se face de obicei noaptea, după ce bolnavul se culcă, fiind însoțită de un prurit anal și perianal dezagreabil.

salariu helmintolog detoxifierea cu apa

După depunerea ouălor, femelele mor și sunt eliminate. În momentul depunerii, ouăle conțin embrioni giriniformi, imaturi și neinfectanți.

Examen coproparazitologic | Synevo Moldova

Aceste condiții sunt îndeplinite în mucusul rectal și anus. Ouăle contaminează hainele, lenjeria de pe helminti parazitologici, aerul și praful încăperii.

În mediul ambiant, ouăle sunt viabile de la câteva zile până la 3 săptămâni. Larvele din ouă helminti parazitologici rezistente la putrefacție helminti parazitologici dezinfectanți, la temperaturi scăzute ouăle rămân viabile până la o săptămână. Ele rezistă circa zece zile la desicare. Uneori are loc o retroinfecție retrofecțiunecând ouăle de oxiuri, depuse în regiunea perianală, eclozează spontan și larvele pătrund retrograd, în mod activ, prin orificiul anal, urcând pe tractul intestinal, unde se transformă în adulți.

Durata medie a ciclului de viață este de 3 săptămâni, variind între 15 și 45 de zile. Transmiterea parazitului[ modificare modificare sursă ] Există patru moduri recunoscute de transmitere: transmiterea directă autoinfecțiatransmiterea indirectă, inhalarea și retroinfecția. Autoinfecția prin transmiterea directă de ouă infectante de la zona perianală și helminti parazitologici spre cavitatea bucală, prin intermediul unghiilor și mâinilor contaminate, este favorizată de pruritul și gratajul regiunii anale.

Examen coproparazitologic | Synevo

Acestă autoinfestare, frecventă helminti parazitologici copii, explică infectările masive și repetate din cauza introducerii degetelor sau a mâinilor murdare în gură. Transmiterea indirectă prin intermediul obiectelor și alimentelor contaminate de ouăle infectante helminti parazitologici au fost depuse de degetele murdare.

Transmiterea indirectă are loc prin manipularea lenjeriei de pat, prosoapelor, etc. Ouăle helminti parazitologici pe aceste obiecte sunt transmise spre cavitatea bucală și apoi ingerate prin intermediul mâinilor sau prin ingestia alimentelor contaminate.

Inhalarea și apoi ingestie ouălor embrionate suspendate în praf. Acest mod de transmitere este favorizat de prezența ouălor pe lenjeria de pat, haine, perdele, covoare, pereți și pe obiectele de uz casnic contaminate de persoanele infectate.

Ouăle microscopice sunt foarte ușoare și sunt purtate peste tot de helminti parazitologici de aer și se depun rapid pe aceste obiecte; ele rămân viabile la temperaturi scăzute, umiditate până la o săptămână.

Analize parazitologice si virusologice

Ouăle au fost găsite în praful din sălile de clasă și bufetele școlare, asigurând o sursă de infecție, nu numai pentru copii, ci și pentru profesori și alte categorii de personal școlar.

Inhalarea ouălor are loc prin manipularea sau scuturarea pijamalelor sau a lenjeriei de pat contaminate, prin măturarea camerele sau prin ștergere prafului. Uneori ouăle pot helminti parazitologici în nas până când eclozează. Acest lucru, împreună cu scobitul în nas, explică prezența ocazională a oxiurilor în nas.

inverted papilloma also known as

Retroinfecția sau retrofecția, retrofecțiunease produce atunci când ouăle de oxiuri, depuse în regiunea perianală, eclozează spontan la nivelul marginii anale și larva se reîntoarce în mod activ pe cale retrogradă în rect și apoi în cec unde se transformă în vierme adult. Acest mod de transmitere rămâne totuși controversat. Retroinfecția este favorizată de pliurile perianale murdare timp helminti parazitologici. Eclozarea ouălor în timp ce acestea se află încă în interiorul intestinului nu are loc, totuși ele probabil pot ecloza în timpul constipației.

Analize parazitologice

Un caz de transmitere perinatală a helminti parazitologici descrisă în literatura de specialitate. Contrar credinței populare, oxiurii nu pot fi transmiși de câini și pisici, deoarece aceste animale sunt nu sunt infestate de oxiuri. Dar aceste animale pot colecționa ouăle din mediul ambiant pe blana lor și pot servi ca sursă de infecție pentru oameni care îi miroase sau mângâie afectuos. Factorii favorizanți ai infestării sunt: greutatea mică a ouălor.